actsuriname.org

Fiecare tip de afacere întâmpină un anumit nivel de risc financiar, juridic sau operațional. Frecvența și severitatea acestor riscuri vor depinde de tipul de servicii sau bunuri furnizate de companie, de utilizarea de către întreprindere a strategiilor de evitare a riscurilor și de diferiți factori externi, inclusiv geografie și economia generală. Departamentele de gestionare a riscurilor se străduiesc să evite sau să minimizeze riscurile care ar putea afecta negativ finanțele companiei.

Pași în gestionarea riscurilor

Profesioniștii în gestionarea riscurilor trebuie mai întâi să identifice posibilele pierderi. O pierdere ar putea fi orice lucru care ar putea afecta în mod negativ finanțele unei organizații, inclusiv un proces, un conflict de muncă sau o eventuală pagubă a unui activ. După identificarea unei posibile pierderi, managerii de risc examinează opțiunile disponibile și aleg care par a fi cele mai eficiente tehnici pentru a proteja organizația împotriva pierderii. Managerii de risc monitorizează apoi rezultatele și determină dacă sunt necesare diferite tehnici.

Tehnici specifice

Managerii de risc aleg între diferite tehnici pentru a proteja companiile împotriva pierderilor potențiale. Uneori pierderea poate fi evitată complet, cum ar fi atunci când o companie alege să nu facă afaceri într-o țară instabilă din punct de vedere economic. Programele de siguranță pot reduce la minimum șansele de revendicare a lucrătorilor.

Întreprinderile pot transfera riscul altora prin utilizarea provizioanelor de despăgubire în contracte. De exemplu, o companie poate solicita contractual unui vânzător să își asume responsabilitatea pentru orice reclamații sau procese care decurg din livrarea de bunuri sau servicii a vânzătorului. Obținerea asigurării poate reduce, de asemenea, riscul pentru organizație.

Considerații de asigurare în gestionarea riscurilor

Administratorii de risc consideră necesară asigurarea pentru a obține o acoperire pentru daunele primilor părți și protecția împotriva daunelor terților. Acoperirea primelor părți asigură acoperirea pierderilor suferite de asigurat. De exemplu, o organizație asigurată care suferă pierderi din cauza incendiilor, inundațiilor sau cutremurului ar urma să își plătească propriile polițe de asigurare.

În schimb, creanțele terților sunt formulate împotriva unei companii de către reclamant. O persoană care susține că produsul producătorului a cauzat vătămări corporale ar aduce o reclamație terță parte împotriva producătorului. Administratorii de riscuri trebuie să stabilească valoarea asigurării de răspundere civilă necesară pentru a proteja organizația de astfel de daune.

Nivelurile de risc care afectează cerințele de asigurare

Întreprinderile includ de obicei cerințe de asigurare în contractele cu alte organizații. Organizațiile iau în considerare nivelul de risc implicat într-o anumită activitate sau tranzacție atunci când determină câtă asigurare ar trebui să fie necesară.

O organizație care stabilește că serviciile unui vânzător pot expune organizația la creanțele terților poate solicita vânzătorului să obțină o acoperire a răspunderii generale comerciale. Asigurarea de răspundere civilă auto poate fi solicitată prin contract atunci când vânzătorul operează un autovehicul în domeniul de aplicare al sarcinilor sale în temeiul contractului. Alte acoperiri, inclusiv acoperirea despăgubirilor pentru lucrători și acoperirea maritimă interioară pot fi necesare în funcție de serviciile furnizate.