Diferența dintre operațiuni și resurse umane strategice

În esență, diferența dintre resursele umane operaționale și cele strategice este perspectiva. HR operațional se concentrează pe nevoile imediate și pe termen scurt, în timp ce HR-urile strategice se axează pe integrare pe termen lung. Descrise ca entități separate, resurse umane operaționale și strategice pot fi destul de legate. Luați în considerare operațiunile ca fiind tactice sau modul în care funcționează resursele umane în cadrul planificării strategice.

Recrutare

Când un profesionist în resurse umane pregătește listele de locuri de muncă, examinează CV-urile și realizează interviuri, ea se află în modul operațional. Verificările de fond, relațiile cu agențiile temporare și înființarea târgurilor de locuri de muncă sunt sarcini pe care le îndeplinește pentru a pune oamenii să lucreze pentru companie. Prognozarea nevoilor de personal pe parcursul a șase luni, crearea politicilor de angajare și colaborarea cu alte departamente pentru identificarea nevoilor de talente reprezintă funcții strategice de recrutare, oferind cadrul pentru sarcinile zilnice de resurse umane.

Orientare și instruire

Persoana operațională de resurse umane efectuează noi introduceri de angajare și formare de bază în politici și abilități. Orientarea asupra sănătății și siguranței, organigramele și prezentarea generală a culturii companiei sunt exemple practice de tactici HR. Când se află în modul strategic, persoana de resurse umane dezvoltă module de instruire și stabilește calendare pentru instruire și recalificare pentru personal. El lucrează cu supervizori și manageri pentru a stabili scale de performanță, creând măsurabile prin care să evalueze cât de eficient se lucrează.

Relații între angajați

Profesionista în resurse umane lucrează operațional atunci când, de exemplu, păstrează dosarele angajaților sau se consultă direct cu lucrătorii cu privire la politici sau condițiile de muncă. Supravegherea procedurilor disciplinare sau sprijinirea unui departament în gestionarea conflictelor este o muncă tactică directă care vizează nevoile imediate ale unei companii. Ea gândește strategic atunci când ia în considerare modalități de a împuternici personalul în performanța companiei. Planificarea dezvoltării personale și a echipei la toate nivelurile organizaționale răspunde nevoilor viitoare. Dezvoltarea unui program de asistență pentru școlarizare pentru formarea angajaților exemplifică gândirea strategică.

Performanță și păstrare

Gestionarea înregistrărilor de performanță a angajaților în mod individual și pe departamente și revizuirea creșterilor salariale și a statutului beneficiilor sunt exemple de sarcini operaționale în care persoana de resurse umane se poate angaja zilnic. Strategic, persoana de resurse umane ia în considerare obiectivele de profitabilitate ale companiei și ajustează valorile de performanță pentru a atinge o eficiență mai agresivă, de exemplu. Planificarea programului de recompensare a angajaților are în vedere satisfacția pe termen lung a lucrătorului, la fel ca și revizuirea baremelor de plată și a programelor de beneficii. Instruirea supraveghetorilor în motivarea angajaților este un exemplu de funcție operațională cu intenție strategică directă.


$config[zx-auto] not found$config[zx-overlay] not found